Weekendul trecut am adunat strugurii din bolta noastra de la tara. Ciorchinii au fost putini, dar sanatosi. Anul acesta am facut testul gustativ inainte de a-i culege. Am simtit gustul de bob copt, plin de zahar si am decis sa-i recoltam. Am scos butoiul, scara, galetile si gata de treaba. In fiecare an zdrobeam strugurii cu un storcator manual cumparat. Oamenii din sat dau strugurii printr-o sita mesterita de ei. In cazul sitei cad in butoi doar boabele zdrobite cu palmele, fara cotorul strugurelui. Asa ca incepand de anul acesta am imprumutat storcatorul supermanual al vecinilor si ne-am apucat de culesul strugurilor.
La prima vedere pare ceva minunat, in aer miros de must si toamna tarzie, galetile pline de recolta, bolta din ce in ce mai goala, privind resemnata agitatia din jur. Dar...Exista un dar mare si raspicat. E greu. Foarte greu. Urci si cobori pe scara, unii struguri se lasa cu greu luati din vita de vie si storsul mai mult decat manual cu care nu eram obisnuiti. Dar in 4 ore eram gata.
Si astea fiind zise, lasam sa fermenteze pe boasca o saptamana. In fiecare zi am lasat vorba cu un vecin sa ne mestece boasca, deoarece acesta se ridica deasupra si mustul ramane jos.
Peste o saptamana vom trage vinul in damigene, pe care le vom umple 90%.Damigeana se astupa cu un dop special cu furtun al carui capat se va pune intr-un vas cu apa.
Bem foarte rar un pahar de vin, dar atunci cand o facem ne este drag sa bem din vinul curat facut de noi. De asemenea imi place sa fac cadou prietenilor o sticla de vin bun, din curtea noastra. Cunoscatorii sunt foarte incantati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu