Nu stiu altii cum sunt....

Nu stiu altii cum sunt…..ca bine mai scria Ion Creanga….dar eu sunt fascinata de viata la tara si ma bucur de linistea de acolo, de flori, de iarba proaspat cosita, de cerul plin de stele, de cantatul cocosului, de fiecare planta care se dezvolta in pamantul roditor, de pasarile cerului….

Mi-as dori sa ma pot muta acolo, dar deocamdata nu pot sa fac asta.Copiii mei, de 13 si 17 ani sunt la scoli din Bucuresti si nu pot sa-i oblig la viata care imi place mie.Dupa ce vor fi pe picioarele lor, peste 10 ani, ma pot muta definitiv la casuta mea de la tara.Pana atunci weekend de weekend sunt acolo unde imi place cel mai mult si incerc sa imi incarc plamanii, mintea si sufletul cu frumusetea pe care natura ne-o ofera cu atata bunatate.

Dis de dimineata(ora 6.00) cu o cana de cafea in mana imi fac plimbarea, agale, prin gradina.

Rosiile puse acum 2 saptamani au inflorit, le-am pus arac si le-am legat.

Ardeii pe care i-am stropit cu macerat de urzica sunt mult mai veseli.

Ridichiile au frunzele ciuruite...  sunt mici si imbatranite.M-am hotarat sa nu mai pun anul viitor.Le-am sapat, stropit cu macerat de urzica, le-am ingrijit cum m-am priceput mai bine si , degeaba.Spanacul e bun de cules, la fel si salata.
Dovleci am pus 6 cuiburi,  doar 4 au iesit. Bune si astea.

Saptamanile ce vor urma vom consuma doar legume din gradina si abia astept acest lucru.

O privire in urma, dupa ce am luat la pas toata gradina, imi umple sufletul de bucurie.

In fata casei am o gradina cu flori.Iubesc atat de mult florile ca le-am plantat in toata curtea, dar cele mai multe sunt la intrarea in curte.
 Ador bujorii si am vazut ca au inflorit cei rosii.Am si roz care sunt imbobociti si aproape gata sa infloreasca, insa cei albi, mai lenesi, se lasa asteptati.
 Garofitele cu mirosul lor incredibil,trandafirii timizi care au inceput si ei sa infloreasca....

Acum spuneti-mi voi cum sa nu iubesti viata la tara!