Dor de concediu

Anul asta am fost doar 3 zile la mare.Atat...Copiii au plecat in tabere, la Costinesti, in Grecia, la Herculane si nu stiu de ce dar am considerat ca anul asta concediul este facut.Prin ei...Daca ei sunt plecati, daca ei viziteaza si se simt bine, noi nu mai contam.Acum la sfarsit de sezon, ma simt, insa obosita si cu un dor nebun de o vacanta.M-am uitat printre pozele mele si am gasit cateva locuri pe care le-am vizitat.Locuri dragi, frumoase care imi rascolesc aminintiri extraordinare.

Amintirile din vacantele noastre sunt multe, minunate.Nu am avut timp sa le rasfoiesc pe indelete, dar mi-au bucurat sufletul si astea cateva fotografii.

In fiecare zi....

In fiecare zi imi propun sa invat ceva nou, in fiecare zi imi doresc sa imi imbunatatesc viata intr-un fel sau altul.Nu iti trebuie multi bani sa ai o casa cocheta si ingrijita, o curte cu flori, o casuta la tara incantatoare cu gradina de legume si livada.Nu iti trebuie bani, ci o putere mare de munca.Pentru a tine totul in picioare, pentru a nu angaja oameni care sa faca treaba in locul tau, trebuie sa muncesti pe rupte.Poate sunt perfectionista, dar consider ca nimeni(angajat)nu aseaza lucrurile mai bine ca mine, nu curata, gateste, spala, calca, sapa, tunde, uda, zugraveste, vopseste, mai bine ca mine.
Uneori obosesc, recunosc.Ma uit in jurul meu si vad persoane care nu isi doresc o casa curata, nu isi doresc o mancare sanatoasa(facuta in casa), nu isi doresc legume si fructe crescute de ei, nu vor sa-si infrumuseteze viata deloc.Si simt uneori(cand oboseala isi spune cuvantul)ca as vrea sa fiu ca ei, sa nu mai muncesc asa mult, sa am un serviciu la stat bine platit, sa am un apartament cu 2 camere nezugravit de ani si sa fac din plictiseala, plimbari lungi printre blocuri, sa merg la sala si sa ies cu prietenii la o terasa in fiecare seara.Dar imediat imi revin...Nu as putea niciodata sa traiesc asa.
Viata sa treaca pe langa tine, sa ai valori marunte si seci, sa nu inveti nimic, sa nu ai bucuria lucrului facut pana la capat cu mainile tale.

Cand vad toate astea, cand vad flori, iarba verde, pomi, legume, pasari crescute de noi, ajutate de noi, iubite de noi imi creste sufletul. Sa ai satisfactia lucrului facut de mainile tale, satisfactia lucrului transformat dintr-o samanta intr-o viata.

Amintiri, amintiri

Nu stiu de ce sunt tare nostalgica in perioada asta. Poate caldura asta torida e de vina, poate lipsa concediului, poate varsta...Am dat peste poze cu casa de la tara, din 2009 cand am cumparat-o...cate schimbari, cata munca, cate magazii daramate, cat pamant(toate erau facute din pamant galben)carat cu remorca, cate constuctii noi ridicate.
Casa era batraneasca si neingrijita.In casa totul era vopsit verde, paturi 1-2 in fiecare camera, cu saltele din paie, geamuri cate 2-3 in fiecare camera. Curtea de asemenea, cu multe garduri de sarma puse la pamant, cu radacini de pomi(multi pomi fructiferi taiati cu bestialitate), cu portiuni mari fara iarba, batatura goala. Arata dezolant, dar noi am vazut ce am putea face si cum am putem aranja totul asa incat sa ii dam o cu totul alta fata.
Ce avea bun? Casa cu tavane inalte si solida, bolta de vita de vie bine facuta.

Dar sa o luam cu inceputul.Casa avea 3 camere pe care le-am renovat primele. In continuare era o bucatarie si un hol.Sotul meu care are 1.85m se apleca ca sa intre.Dupa, incepeau magaziile care cadeau pe tine la propriu.

Dupa renovarea celor 3 camere, pentru a avea unde dormi(multe weekenduri veneam dimineata, munceam pe rupte si seara plecam spre Bucuresti), am daramat acareturile.

Am construit o magazie...

Dupa aceasta operatiune am daramat "bucataria si holul" si am construit intre casa si magazie o sufragerie, o bucatarie, o camara, o baie si o terasa.

O vara intreaga am avut bucataria in magazia nou facuta alaturi de scule, lemne, diverse, divese...

A meritat tot efortul nostru fizic si financiar.Casa este de nerecunoscut, curtea de asemenea.Doar cei care trec prin asa ceva inteleg efortul urias pe care l-am facut, in conditiile in care nici macar nu stateam permanent aici.