In fiecare weekend spun ca raman in Bucuresti. Am si aici treburi multe care au tot fost amanate si iar amanate.Dar nu pot.Nu pot sa las sa treaca un weekend si sa nu-mi vad casuta mea de la tara. Nu pot sa nu respir aerul curat de acolo, sa nu ma plimb agale prin gradina, sa nu observ fiecare frunza cazuta, fiecare copac dezgolit. Vineri de vineri sunt ca un leu in cusca si nu ma pot relaxa decat cand masina apuca drumul rural. Atunci ma calmez brusc si ma uit fermecata pe geam... admir casele cu cosuri fumegand, curtile cele mai multe curate si aerisite, femeile grabite ce ies la poarta cu treburi diverse, barbati mai mult sau mai putin ametiti de bautura pe biciclete sau pe langa, in functie de cat au stat la carciuma. Nu ma deranjeaza aglomeratia, nu ma deranjeaza carutele nesemnalizate, nu ma deranjeaza gropile din ce in ce mai mari si mai multe, nimic nu ma scoate din starea de bine....
Cum ajungem la tara ne impartim treaba.Unul dintre noi face focul in soba( nu am apelat la vecina, inca), unul descarca masina, altul pregateste gratarul. .Cu lanterna in mana mergem in gradina pentru a aduna usturoi verde din gradina. Nimic mai bun si mai aromat langa friptura si mamaliga.
Cand totul este gata intram in casa si savuram o cina pe cinste la gura sobei. Si zau ca nu exista o multumire si o relaxare mai mare.
Vorbim mult sa acoperim o saptamana in care chiar daca stam unii langa altii nu avem timp sa ne spunem aproape nimic.
A doua zi ne trezim pe la 7, ne bem cafeaua si iesim bine imbracati in curte.Aerul rece si curat il simtim pana in plamani. Si admiram, admiram....
In gradina inca mai avem telina, patrunjel, ardei iute, sfecla rosie, praz, ceapa si usturoi verde.
Calcatul rufelor, aspiratorul, curatenia din dulapuri si din magazii, smotrul din baie si bucatarie sa mai astepte....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu