Alegerea mea

In fiecare weekend spun ca raman in Bucuresti. Am si aici treburi multe care au tot fost amanate si iar amanate.Dar nu pot.Nu pot sa las sa treaca un weekend si sa nu-mi vad casuta mea de la tara. Nu pot sa nu respir aerul curat de acolo, sa nu ma plimb agale prin gradina, sa nu observ fiecare frunza cazuta, fiecare copac dezgolit. Vineri de vineri sunt ca un leu in cusca si nu ma pot relaxa decat cand masina apuca drumul rural. Atunci ma calmez brusc si ma uit fermecata pe geam... admir casele cu cosuri fumegand, curtile cele mai multe curate si aerisite, femeile grabite ce ies la poarta cu treburi diverse, barbati mai mult sau mai putin ametiti de bautura pe biciclete sau pe langa, in functie de cat au stat la carciuma. Nu ma deranjeaza aglomeratia, nu ma deranjeaza carutele nesemnalizate, nu ma deranjeaza gropile din ce in ce mai mari si mai multe, nimic nu ma scoate din starea de bine....
Cum ajungem la tara ne impartim treaba.Unul dintre noi face focul in soba( nu am apelat la vecina, inca), unul descarca masina, altul pregateste gratarul. .Cu lanterna in mana mergem in gradina pentru a aduna usturoi verde din gradina. Nimic mai bun si mai aromat langa friptura si mamaliga.
Cand totul este gata intram in casa si savuram o cina pe cinste la gura sobei. Si zau ca nu exista o multumire si o relaxare mai mare.
Vorbim mult sa acoperim o saptamana in care chiar daca stam unii langa altii nu avem timp sa ne spunem aproape nimic.
A doua zi ne trezim pe la 7, ne bem cafeaua si iesim bine imbracati in curte.Aerul rece si curat il simtim pana in plamani. Si admiram, admiram....

                           

 In gradina inca mai avem telina, patrunjel, ardei iute, sfecla rosie, praz, ceapa si usturoi verde.

Calcatul rufelor, aspiratorul, curatenia din dulapuri si din magazii, smotrul din baie si bucatarie sa mai astepte....

Zi de toamna

Pentru ca sunt asa de grabita si preocupata, pentru ca am copiii in clasele a 8-a si a 12-a si sunt stresata din acest motiv, pentru ca fac de multe ori totul ca pe o rutina, sambata a fost prima zi in care m-am bucurat de culorile si mirosul toamnei.Am fost cu sotul meu la casa noastra de la tara si nu am vrut sa facem nimic.Doar am savurat un ceai pe sezlong, am facut un gratar si ne-am plimbat prin sat.Seara am aprins focul in soba si am stat de vorba pana la miezul noptii cu o cana de vin fiert in maini.Atat de odihnitor, atat de simplu si de frumos a fost...

Tufanele simbol al toamnei....

Frunzele ingalbenite contrastand cu verdele crud al ierbii....

Pomii ce sunt pe jumatate dezgoliti....

Cerul de toamna cu norii ce parca se pravalesc peste noi....

Campul si cerul ce se intrepatrund....

Ador toamna...

Facut in casa - pastrama si carnati

Am cumparat de la un vecin un berbecut.Mi-a fost mai usor pentru ca nu l-am vazut, l-au adus gata curatat, fara cap, am tinut mult la asta.Impreuna cu sotul meu l-am dezosat si am pregatit toata carnea pentru pastrama.Greu a fost dezosatul, apoi am pregatit usturoi mult, sare, ulei, mirodenii si vin. Am uns foarte bine carnea pe o parte si alta si apoi l-am pudrat din abundenta cu cimbru.

 Am rulat toata carnea si o vom lasa 3 zile la rece.Dupa aceea o vom lasa la uscat 2 zile agatata in magazie.Si gata pastrama...

Pentru ca ne-a rama carne grasa de la berbecut si mai aveam in congelator carne de porc am facut si carnati de casa.Toata carnea am dat-o prin masina de tocat, am amestecat compozitia cu usturoi din belsug, mirodenii facute de noi (cimbru, marar, busuioc, boia iute si dulce) si zeama de carne (am fiert niste oase cu mirodenii). Mate aveam tot in congelator si gata carnatii...

Cu un efort nu prea mare nici fizic, nici financiar( 250 lei ne-a costat berbecutul, restul le-am avut in casa) am facut 6 kg de carnati si 12 kg de pastrama, plus oase si coaste pentru ciorba.
Eu zic ca merita!

Culesul strugurilor

Weekendul trecut am adunat strugurii din bolta noastra de la tara. Ciorchinii au fost putini, dar sanatosi. Anul acesta am facut testul gustativ inainte de a-i culege. Am simtit gustul de bob copt, plin de zahar si am decis sa-i recoltam. Am scos butoiul, scara, galetile si gata de treaba. In fiecare an zdrobeam strugurii cu un storcator manual cumparat. Oamenii din sat dau strugurii printr-o sita mesterita de ei. In cazul sitei cad in butoi doar boabele zdrobite cu palmele, fara cotorul strugurelui. Asa ca incepand de anul acesta am imprumutat storcatorul supermanual al vecinilor si ne-am apucat de culesul strugurilor.
La prima vedere pare ceva minunat, in aer miros de must si toamna tarzie, galetile pline de recolta, bolta din ce in ce mai goala, privind resemnata agitatia din jur. Dar...Exista un dar mare si raspicat. E greu. Foarte greu. Urci si cobori pe scara, unii struguri se lasa cu greu luati din vita de vie si storsul mai mult decat manual cu care nu eram obisnuiti. Dar in 4 ore eram gata.

Si astea fiind zise, lasam sa fermenteze pe boasca o saptamana. In fiecare zi am lasat vorba cu un vecin sa ne mestece boasca, deoarece acesta se ridica deasupra si mustul ramane jos.
Peste o saptamana vom trage vinul in damigene, pe care le vom umple 90%.Damigeana se astupa cu un dop special cu furtun al carui capat se va pune intr-un vas cu apa.
Bem foarte rar un pahar de vin, dar atunci cand o facem ne este drag sa bem din vinul curat facut de noi. De asemenea imi place sa fac cadou prietenilor o sticla de vin bun, din curtea noastra. Cunoscatorii sunt foarte incantati.

Pe repede inainte...

Vara trece mult, mult prea repede.Nu este drept!Ma revolta timpul asta nemilos care se scurge prin trupul nostru.Acum vine primavara cea mult dorita, acum a sosit toamna si doar ce te mai invarti pe ici pe colo si gata iarna in calendar.Stiu fiecare anotimp este frumos, dar vara e vara.Soare, concediu, vacanta copiilor(foarte importanta, asteptata si de noi in aceeasi masura).
Dar toamna s-a instalat de o luna incoace cu tot alaiul de frunze ingalbenite, de vrejuri uscate, de flori ofilite.
Prin gradina de legume plantele arata destul de bine, pare a fi o toamna amabila si indulgenta.

Rosiile pe care nu ma bazam deloc la inceputul sezonului au avut rod nu gluma.Urate, cu vrejul uscat pe jumatate, cu frunze patate au facut rosii ca nebunele, parca sa ne opreasca criticile aspre.

Ardeii capia au avut o explozie prin august. Erau mari, mari si carnosi.Acum au rod, dar sunt mai micuti, se inrosesc repede cand sunt inca mititei si daca nu ii adun incep sa se ofileasca.Gogosarii s-au cam termibnat.Mai sunt cativa verzi care nu cred ca vor mai apuca sa se coaca.

Patrunjelul este sublim.L-am tuns de 2 ori si este tot frumos.

Varza este frumoasa, nu am pus prea multa, doar 50 de fire, dar s-au prins si e suficienta pentru noi.

Un vecin ne-a dat asta primavara un smochin.Era un firicel amarat.L-am udat si ingrijit toata vara si s-a dezvoltat frumos.Are si fructe...

E frumoasa si toamna, dar....vara a trecut prea repede, asta e cert.

Toamna la tara

La noi la tara se simte in aer miros de toamna.
Oamenii isi aduna porumbul si trec obositi de la camp cu carutele pline. Apoi isi culeg strugurii si ii aduc acasa in carute in care au pus folie de plastic Acasa ii asteapta butoaiele pregatite sa transforme atat de simplu mustul in vinul numai bun.Oamenii, mereu calmi si asezati, au devenit agitati. Au multe treburi care trebuiesc facute repede. Este un furnicar pe ulitele satului nostru, un du-te vino de oameni pe biciclete, in carute sau tractoare. Asta imi da si mie o energie imensa si ma uit in jur sa vad ce treburi sa mai fac. Slava domnului nu duc lipsa de asa ceva.
In spatele casei au crescut buruieni de nu mai puteai trece pe acolo.Smulse, taiate si carate.
Conservareala si iar conservareala.Gogonelele cu conopida si morcovi, gogosari umpluti cu varza rosie, ardei capia copti si pusi la borcan, salata de iarna din morcovi, gogonele, conopida, telina tocate si bagate la murat.Bocanele frumos aranjate ne-au umplut pivnita si camara.Gradina noastra roditoare s-a mutat in borcane, borcanele si sticle.

Prunii au fost anul acesta incarcati.E primul an de cand am cumparat casa in care au rodit asa bine.Am mancat pe saturate si am facut magiun fara zahar.Afara, la foc de lemne, asa cum facea bunica mea in fiecare toamna.
Langa foc am depanat amintiri legate de viata la tara de altadata, amintiri minunate pe care mama mi le spune cu dor si eu le ascult fascinata.

Dupa cateva ore bune in care l-am pazit, am dat jos tuciul si l-am pus fierbinte in borcanele sterile.

Spre seara am dat o tura prin gradina si am admirat florile inca frumoase, toate inflorite.

Am admirat strugurii copti care asteapta saptamana viitoare sa-i culegem.Vita de vie a fost saraca anul asta.Dar pentru noi sunt suficienti.

Pe la noi toamna este frumoasa si bogata si anul aceasta.